Nu că aş fi eu mare bucătar, dar rezultatul chiar m-a impresionat. Câteva ore de muncă pentru ceva care sincer merită. L-am făcut almoust alone, prima reţetă de pe ebucataria.ro pusă în practică

Nu ştiu câţi dintre voi a văzut vreun filmuleţ sau a interacţionat cu Damian walters, un om care sfidează legile fizicii pur şi simplu. Sunt câteva filmuleţe pe youtube, dar numic concret. Am găsit pe un forum un link care ducea către un video care m-a mişcat puţin.

Tehnica lui de sarit este de multe ori inspirata din culturile underground, parkour sau brakedance. Are insa cateva elemente provenite din gimnastica, pe care nu se jeneaza sa le arate oamenilor. Tanarului ii place si riscul. El s-a incumentat sa faca tumbe pe marginea celei mai inalte cladiri din zona. A scapat cu viata

Prima dată am crezut că e dereglat olecuţă, face tumbe pe marginea clădirilor, flip-uri la mare înălţime fără corzi de siguranţă sau alt obiect care să-l ajute în caz că “chică gios”. Freeruningul practicat de el este cam riscant, e o fază(3.18) când se loveşte urât dar se ridică, zâmbeşte şi filmul continuă. O secvenţă( minutul 2.40) care m-a lăsat mască, o săritură cu spatele de pe o clădire destul de mare pe nişte saltele care daca nu le nimerea, era history.

Nu am putut face rost de codul videolui să-l pun pi blog, îl găsiţi aici.

Aseară, Pidileu (forma de abordare proprie, nu le fac publicitate şi nici nu-i susţin) a organizat un concert open air la Darabani. Au venit toţi şi toate din partidul ăla, oamenii preşedintelui Băsescu, au zâmbit, ne-au vorbit şi au plecat. După a urmat programul de muzică populară pregătit de diferiţi artişti.

Au fost mai mulţi interpreţi care au făcut atmosferă, dar nici unul notabil. Poate Axintenab, care nu ştia ce-i cu el.  Lui i-a fost zis să zică numele candidatului “Popescu Andrei” şi a făcut gafe majore, greşind persoanele. Era momentul în care trebuia să prezinte consilierii şi, au venit lângă el echipa de campanie. Pe care îl vedea “Votaţi Popescu Andrei”, şii îi prezenta ca pe candidatul oficial la parlamentare. Mulţimea a râs în hohote, poate a fost regizată faza, nu ştiu.

Momentul de apogeu a fost intrarea pe scenă a formaţiei Akcent, unde mulţimea pur şi simplu a explodat. Aşa sunt ei, oameni simpli, ca şi mine de altfel,  nu sunt prea obişnuiţi cu personalităţile. That’s my name? Ştiţi părerea mea despre asta, poate uşor mai bună acum. Sau chinuit să cânte cât de cât live, important e că au făcut atmosferă. Au cântat cam 6-7 piese, nu ştiu exact, toate au fost binevenite pentru un public aproape armoţit, care moţăia de somn, dupa recitalul popular. Am văzut pe faţa lor cât de mulţumiţi erau că mulţimea aprecia munca lor; şi eu eram entuziasmat de cele văzute.

..

Desigur, credeţi că românul se poate purta cât de cât civilizat? Haos total, pungi peste tot, ambalaje aruncate aiurea, florile călcate, până la refuz. Noroc că a venit ploaia şi i-a mai bagat prin discoteci şi cluburi, că dacă nu, era prăpăd.

.

Una pisti alta, o fo frumos bre!

Stau şi mă gândesc la unele persoane care pur şi simplu sunt proşti.

Sau nematurizaţi.

Treaba stă în felul urmăritor : se ia una bucata gagică, se agaţă cu poze de coca-redartat, 2-3 chaturi intense şi uite prietenia. Sunt la 200 km depărtare dar ei se iubesc. Ce ştiţi voi? Pac-pac mesaje, credit dus aiurea.. statusuri, iubire ca-n poveşti.. Oare uamenii ăştia ştiu pe ce lume trăiesc?

cazu 2 : cum ai reacţiona dacă la un meeting a-i păţi ca tipu de mai jos?

Watzap biatch?

Datorită lui Victor, am aflat că mai sunt 2 episoade la sezonul 4 din Prison break. Special thanks for him, pentru că sincer, merită văzute. Le-am downloandat de pe filelist.ro, torrentele atingând cote uriaşe în primele ore de la release. Mai greu cu subtritarea, propoziţii lipsă, cuvinte ciudate şi fraze aiurea, dar, cine tie engleză v-a înţelege uşor filmul.

Episoadele 23, 24 – The final break (cum au fost numite),  sunt o continuare a sezonului pentru a da nişte explicaţii încetării din viaţă a  lui Michael Scofield. Vă ziceam eu că regizorii “şi-au dat cu firma-n cap”, cu ultimile episoade, deoarece acei “4 yers later” şi meetingul celor din film nu era justificat, la piatra de mormânt a lui Michael, cauza trecerii în nefiinţă nefind ştiută.

Un mic rezumat : La nunta lui Michael şi Sara, apar federalii să o aresteze pe Sara for shooting Cristina Scofield. Generalul Krantz comanda un asasinat pentru Sara iar Michael încearcă să o salveze din închisoare. Planul lui Scofield dă roade, dar el sfârşeşte electrocutat, salvând-o pe soţia şi copilul lui. Scena se încheie cu un moment de o deosebită fineţe, un moment frumos care merită văzut.

Părerea mea : Prison Break a fost, este şi va fi cel mai bun film realizat, din toate punctele de vedere. Patru sezoane, fiecare cu aproximativ 22 de episoade ( 43 mins each ) m-au ţinut în faţa calculatorului cam 3870 minute, echivalentul a 64.5 ore. Aproape 3 zile mi-au luat să văd tot serialul, 3 zile de vizionat continuu, fără nici o pauză. Bine, mie mi-a luat vreo 2 ani, pentru că din decembrie şi până în aprilie nu se mai producea nici un episod. Întotdeauna am fost cu episoadele la zi şi nu regret deloc acest lucru.

Sunt adeptul  “happy endings”, so, filmul putea să termine altfel, când toată lumea e fericită, fiecare liber şi la locul lor. Ştiu că e doar un film, implicarea emoţională ar trebuie să fie 0, dar nu poţi zice că nu simţi nimic când îl vizionezi. Oricum, cel mai tare serial făcut vreodată, 10/10 de la mine.

Heroez (S02 E01), here I come !

Hehe, de mică exersează..

via zoso

Astăzi am asistat la re-sfinţirea unei biserici din satul Miorcani, comuna Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani. Nu cred că vă interesează date geografice.. e un sătuc frumos, care cu greu a ridicat o biserică să aibă lumea unde merge a se închina la toate cele sfinte. Datorită percepţiilor mele empirice, am reuşit să observ nişte lucruri puţin “nebişnuite”.

Omul de rând consideră Biserica un lucru sacru, un lucru sfânt, ceea ce e foarte bine. La biserică te duci să te închini, să spui o rugăciune, să aprinzi o lumânare, să fii pur spiritual. Chiar dacă oameni sau îmbulzit asupra preasfinţitului Teofan, boss de Moldova şi Bucovina, chiar dacă l-au călcat în picioare, chiar dacă prostia întrece sentimentul pios şi gundul curat… am făzut că poporul mai are teamă de Dumnezeu şi asta e foarte bine.

Mă întreb. “Dacă nu ar fi credinţa, ce s-ar întâmpla?” Cred că ar fi haos peste tot. Nici nu pot să-mi imaginez oameni fără teamă de nimic, oameni fără nici un Dumnezeu, oameni cu păcate grele..

Aşa că oameni buni, mergeţi la Biserică, indiferent de religie şi etnie, suntem toţi fraţi şi ne închinăm aceluiaşi Dumnezeu. Multumiţi că sunteţi sănătoşi, cu cei dragi lângă voi.. Fiţi fără de păcat, faceţi fapte bune şi încercaţi să schimbaţi ceva în bine în viaţa voastră, doar acei ce găsesc această cale se vor mântui..

Presa mondenă din România e “murdară” ca să mai zic şi eu ceva despre ea. Nu găsesc acum adjectivu potrivit, pentru că m-ie greu să caracterizez nişte persoane care, sincer, is de kakao.

Sunt multe de învăţat şi de observat din această scrisoare, trist este că am mai pierdut o valoare. Chiar dacă pentru mine, nu reprezintă nimic special, nu am interacţionat, nu am nici o treabă. Doar atunci când a făcut campania cu “Vrei să te laşi de fumat?”.

A ajutat pe mulţi. Multe familii îi sunt recunoscătoare, mulţi copii trăiesc acum datorită ei. Măcar a schimbat ceva, a încercat să facă un lucru bun, nu ca alţii, care ştiu doar să înjure şi să pornească scandaluri. A facut multe lucruri bune, care sincer, de-oi avea viaţă să fac şi eu măcar 20% din ce a făcut ea. Tot respectul pt. această femeie, care singură, a schimbat destinele la multe fiinţe.