A trecut o zi anul ăsta fără ca Em să nu scrie nimic pe blog? Nu. Nu a trecut. Doar foarte rar, maxim 2 zile când problemele mă copleşeau, sau chiar nu aveam cum să scriu. De când scriu zilnic, de aproximativ 1 an şi 5 luni am găsit în blog un real suport, un loc unde pot zice orice vreau eu şi ma pot certa cu orice musculiţă care a trecut strada fără permisiunea mea. Un loc în care descarc tone de “balast” şi când închid browserul mă simt altfel. Trag aer în piept, mai citesc odata ce am scris. Şi zic “da”, ma simt alt om acum.

“This is the sheet, I must to life with it”. Nu intru în detalii.
Defapt nici nu ştiu unde va ajunge acest draft şi ce voi scrie în continuare.

Şcoală. Life. Teme. Proiecte. Esee. Gaming. Relationships. Blogging. Euros. Sublim. Scrieri de zi cu zi, rânduri a acelui “Em” care trecea o perioadă grea, la început clasei a 9-a şi Em cel de acum. Mă amuză enorm citind posturile din septembrie. O perioadă în care eram constant lovit puternic din toate părţile. Mă surprind plăcut unele fraze care le puteam scrie despre mine şi ceea ce fac. Mă amuză acel Em care sfida necistea şi nedreptate, şi acel Em care “îşi susţine ideile indiferent de paramentri” (asta aşa o rămas, şi aşa o să rămână).

So if I’m drowned what? Găsesc eu o metodă să trag şi cu dinţii dacă ar fi, de ceea ce m-am agăţat. Şi voi continua să fac asta pentru că merita şi cred în ceea ce vreau să construiesc. Şi de-ar fi să fie, determinare am, ambiţie am, trebuie doar să-mi revin psihic. “Every thing has a price/ for your love gotta fight/” So i fight dude, ca niciodată.

Nici eu nu ştiu de ce m-am apucat să vorbesc la persoana a III-a. Nu întrebaţi, nu ştiu.

Înainte eram altfel. Eram cumpătat, calm şi docil. De când numai scriu pe blog sunt din ce în ce mai nervos, mă comport din ce în ce mai stupid şi nici eu nu găsesc o explicaţie logică. Cred că se adună pe zi ce trece din ce în ce mai mult. Azi un fir de nisip, mâine o pietricică, poimâine şi mai mult… şi tot aşa. Se adună!

Ce am mai învaţat eu în luna lu brumărel? Chit ca e 13 noiembrie.

• 1.1 Tata meu are bani. Tata meu cumpără maşină la băiat =>  fetele mă iubesc. Chit că sunt…. cum sunt!
• 1.2 Tata meu are bani. Tata meu se înţelege bine cu profesorii mei => eu am note bune.
• 1.3 Tata meu are bani. Tata meu e baştan în oraş => “uite bă ăla-i baiatu lu x, baiatul deputatului general la Oale şi Blide” sau “o vezi pe fata aia? E fata lui yyy-lescu, director general la “Râme&Muls vaca company”.
• 1.4 O maşină şi-un paragraf zis pe mess fac toate fetele să fie a lui. Toate.
• 1.5 Bani lu tata mă ridică din anonimitate.
• 1.6 Banii lu tata mă fac respectat.
• 1.7 Banii schimbă….
• 1.8 Banii fac…
• Banii dreg…

“an this can go on.. just ordinary examples”

Dar dacă tatăl meu nu face nimic? Pe mine nu mă iubesc “femeile”, eu nu am note bune la şcoală. Dar am demnitatea mea şi asta nu ţi-o fură nimeni.

Ce se va întâmpla cu blogul? Păcat că traficul generat în ultima lună nu s-a materializat şi am vrut să-l păstrez. 200/300 chiar şi mai mult, oameni care mă citesc zilnic, e ceva. I-am strâns cu manuţele mele şi tot aşa îi pierd. Şi tot aşa îi voi recâştiga. Poate voi scrie zilnic, imediat ce ies din starea asta…. Poate voi scrie odata la 2-3 zile sau… cine ştie ce va fi? Sanătate pentru toţi şi pace între noi, că aşa a lăsat Dumnezeu.

Ce am mai învăţat? Şcoală e aşa cum e. Dacă intru în discuţie, postul sare de 1000 de cuvinte. Sunt sigur.

Cert e că se produc nişte transformări la vărsta asta, spre 17 ani, de care mie cam frică. Nici eu nu ştiu cum să reacţionez. Parcă prea mult mă bazez pe impulsuri şi nu merg la sigur. Sunt situaţii din care ies uşor datorită miilor de posturi citite şi situaţii întâlnite de alţii, din care eu am extras ce e bun. Simt că vine un “crack”. So what?
SHUT UP AN GO ON.

Până la următoarea însemnare, mult noroc, fiţi buni cu cei din jurul vostru, respectaţi decalogul şi tineţi de ideile voastre şi cu dinţii dacă e nevoie. Sănătate.