E iarnă. E frig. Aici, în “colţul celor 3 frontiere” la Darabani, e ger.
“Geru ciulii” cum zicea bunica odată.

Vedem pe stradă copilaşi fericiţi ce se bucură de zăpadă, avem un peisaj cu totul schimbat, avem omuleţi de nea cu un morcov în loc de năsuc şi cu o oală veche şi ruginită în cap, săniuţe, pârţii, colinde, luminiţe, cozonaci calzi şi vin fiert cu scorţişoară.

Fiecare are libertate de interpretare. O spun încă o dată. Se pare că majoritatea dintre noi om avea parte de un “Crăciun fericit”, cu tot ce trebuie pe masă, în buzunare. Pentru că trebuie să fie un Crăciun bogat. Întotdeauna refuzăm să ne gândim şi la alte lucruri. Întotdeauna vedem răul din bine, sau binele din rău.

Sărbătorile reprezintă căldură, familii reunite şi mese îmbelşugate. Dar cum rămâne cu cei care îşi petrec sărbătorile în frig, pe străzi, sau cei care unica dorinţă e să treacă cât mai repede anotimpul rece? Dar cum rămâne cu restul de 364 zile când nu-i bagă nimeni în seamă?
Dar cum rămâne cu cei gen “fetiţa cu chibrituri” ?

Organizăm evenimente caritabile, unele bine intenţionate, altele menite să cumpere votul sau respectul nostru, doar cu un coş cu bunătaţi, o sticlă de vin sau ceva mărunţiş. Câteva cadouri fac unora să-şi schimbe părerea instant.

Ţara e plină de inculţi care votează cum zice gigel cu salamul în mână. Totul are un preţ, e la modă să te vinzi şi să cumperi respect, demnitate, admiraţie, cu ceva mărunţiş.

Damnn…. [...]

post scriptum: nu am putut găsi o încheiere adecvată, revin in 2-3 ore cu un edit.