A-ţi renunţa la un lucru de tot, drastic.. să zicem: un om îţi livrează pâine proaspătă în fiecare zi, la ora 7:00, negreşit de 3 ani. Azi a întârziat şi nici măcar nu a fost vina lui. Tu l-ai concediat. E corect aşa din punct de vedere moral, atât şi etic?

E iarnă. E frig. Aici, în “colţul celor 3 frontiere” la Darabani, e ger.
“Geru ciulii” cum zicea bunica odată.

Vedem pe stradă copilaşi fericiţi ce se bucură de zăpadă, avem un peisaj cu totul schimbat, avem omuleţi de nea cu un morcov în loc de năsuc şi cu o oală veche şi ruginită în cap, săniuţe, pârţii, colinde, luminiţe, cozonaci calzi şi vin fiert cu scorţişoară.

Fiecare are libertate de interpretare. O spun încă o dată. Se pare că majoritatea dintre noi om avea parte de un “Crăciun fericit”, cu tot ce trebuie pe masă, în buzunare. Pentru că trebuie să fie un Crăciun bogat. Întotdeauna refuzăm să ne gândim şi la alte lucruri. Întotdeauna vedem răul din bine, sau binele din rău.

Sărbătorile reprezintă căldură, familii reunite şi mese îmbelşugate. Dar cum rămâne cu cei care îşi petrec sărbătorile în frig, pe străzi, sau cei care unica dorinţă e să treacă cât mai repede anotimpul rece? Dar cum rămâne cu restul de 364 zile când nu-i bagă nimeni în seamă?
Dar cum rămâne cu cei gen “fetiţa cu chibrituri” ?

Organizăm evenimente caritabile, unele bine intenţionate, altele menite să cumpere votul sau respectul nostru, doar cu un coş cu bunătaţi, o sticlă de vin sau ceva mărunţiş. Câteva cadouri fac unora să-şi schimbe părerea instant.

Ţara e plină de inculţi care votează cum zice gigel cu salamul în mână. Totul are un preţ, e la modă să te vinzi şi să cumperi respect, demnitate, admiraţie, cu ceva mărunţiş.

Damnn…. [...]

post scriptum: nu am putut găsi o încheiere adecvată, revin in 2-3 ore cu un edit.

(more…)

“A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat.” (G. Coşbuc – Iarna pe uliţă)

Începând de ieri, iarna şi-a întrat în drepturi. Colţul celor 3 frontiere a fost puternic viscolit de baba Dochia, astfel, avem zăpadă şi la Darabani. Ieri a nins relativ slab, numai ce s-a pus un strat de 2-3 cm pe stradă, dar, nici ăla compact. Peste noapte, a mai nins niţel. Acum s-a schimbat total peisajul. În locul mizeriei de altădată şi a copacilor zgribuliţi avem acum o fâşie relativ omogenă de zăpadă peste tot. Maşini, case, blocuri, uliţe, copaci. Peste tot numa fulgi.

Am făcut câteva poze; pe teren, unde cei mici incotoşmaţi se bucură de primul omăt văzut; alţii cu mingea, bucuroşi că pot face “plonjoane” ca cei mari; şi de pe bloc, de la etajul 4, o vedere panoramică asupra oraşului.
(more…)

Încep prin a-mi cere scuze celor care au aşteptat filmul să apară mai devreme, dar nu s-a putut. Au fost muulte probleme pt. mine şi foarte grele, dar acum, când am avut puţin timp libere şi pentru alte chestii l-am terminat. De fapt, el de vreo lună e gata, dar nu făcut ultimile update-uri. M-am chinuit de dimineaţă cu melodiile, m-am decis ce poze râmân în clip şi acum, l-am publicat.

Clipul oficial Free HUGS – Darabani, România conţine aproximativ 300 poze din zilele 25 & 26 octombrie 2009, cele mai reprezentative pentru imaginea campaniei (zic eu!).  A fost extrem de greu organizarea celor 3000 poze brute, rarefierea la 2000 şi apoi la doar câteva sute. A fost mult timp în care le-am sortat, am organizat momentele pe mai multe scene, cadre, ca în final, să avem filmuleţul nostru.

Vreau să rămână o amintire fiecărui care a participat în octombrie la iniţiativa noastră, aşa cum mulţi şi-au manifestatat această dorinţă. Şi poate, în curând, cei 6gb de poze, pe photostreamul propriu. Scuze celor care le-am stâlcit numele sau au apărut în ipostaze incriminatorii.
Ok, let’s see the clip. (activaţi funcţia “HQ” – INSIST )

Video credits & building:
>Gavriluţă Emanuel
(webmaster@zmagic.ro)

Mulţumiri tuturor participanţilor, cât şi celor care au pus umărul la desfăşurarea acestei iniţiative.
Fără spirjinul vostru, nimic nu ar fi avut farmec. Am arătat celorlaţi că se poate orice, trebuie doar puţină bunăvoinţă şi multă muncă. Dar, se POATE!
Sper ca fiecare persoană implicată în Îmbrăţişări gratuite Darabani să înveţe un lucru esenţial coexistentei noastre într-un mod civilizat, plăcut tuturor: cultivarea valorilor morale pozitive.

Songs used:
Pearl Jam – Unthought known
Five-Keep on moving
Sick Puppies – All The Same

Download clip: http://sp2.ro/fhugsdrb
Speranţa moare ultima!
@october 2009

Best wishes, EmiMagic
http://zmagic.ro owner

11 decembrie 2009.
Şcoala s-a terminat cu o săptămână mai devreme din cauza concediului fără plată al profesorilor. Guvernul Boc a constatat că este nevoie de raţionalizarea cheltuilelilor şi aşa, clasa muncitoare stă acasă. Fără bani.

Prima parte a anului o fost puţin cam anost din cauza regimului comunist şi a profesorilor. I get used with it, s-o terminat prima parte dintr-a 9-a, o venit semestrul II, când m-am hotârât să mă mişc a lua nişte note mai măricele. În fine, nu mă apuc să povestesc tot ce se petrece.

Debutul clasei a 10-a a fost marcat de unele întâmplări bune şi altele, mai puţin bune. M-am obişnuit la profilul care îl am, am renunţat la transfer. Când dai de greu, schimbi traseul. Nu şi pt mine. La obiectele de profil, mediu. Istoria, geografia, româna, limbi străine, parcă mai mult mă înclin spre uman, nu real. This is it, pană să mă fac pompier mai este.

Una peste alta, a fost un an bun. Dar de multe ori am deraiat. Cel mai greu de până acum. Mi-am mai dizolvat câteva limite în privinţa unor lucruri, pot zice că nu-mi găsesc cuvintele. Păcat că nu am scris la ora 8 când am început şi am plecat, acu parcă mi-a dispărut latura creativă .

<3 10 B & Em aerhoplanes

1. Stiţi careva legenda speranţei? Nu, nu o ştiţi. Dar ştiţi o grămadă de lucruri materialiste.
A fost odată ca niciodată un zeu numit Promoteu(creatorul universului în mitologia greacă) care avea 1 fecior. De nunta ăluia mic, i-a dăruit “cutia Pandorei”, rugândul insinuos să nu o deschidă indiferet de motiv. Păcatul ne urmăreste încă din vremea lui Adam, aşa că cel mic a deschis-o.
Cutia Pandorei. Ce a ieşit din ea? Toate lucrurile rele posibile. Dispreţul. Mâhnirea. Supărarea. Nervi. Învidia. Egoismul. Răutatea. Trădarea… Şi acolo într-un colţ, luându-şi pumni în gură, bătută măr, era Speranţa. Mică, fragilă, bătută măr, parcă trecută cu tancul peste ea, dar în viaţă. S-a târâit afară greu, pe coate, în genunchi, ca pe o targă, dar a reuşit să aducă tânărului “nădejde” că totul va fi bine. Exact pentru mine.

//mesajul e important, nu datele exacte. Vezi punctul 4, de mai jos.

2. De ce toate fetele se uită dupa baieţi cu bani, cu maşini, dar care-şi permit o groaza de lucruri? sau acu e la moda sa mergi cu masina si e bataie mare, ca deh, s-o nascut din pula de domn si le e frig sa mearga de mana pe trotuar cu toti sarantocii. Asa ca chestie.. de ce trebuie sa fie intotdeuna asa?
Mhmm, “eu nu sunt aşa”. Crede-mă. Am mai auzit asta. Şi a 2-a zi ai demonstrat contrariul.

3. Oricât de bun ai fi, oricât de harnic, de muncitor, de bine în tot sensul, se va găsi un dezmbembrat, cu o moacă de bidon, care arată ca un schelet cu un ambajal refolosit, cu un pai în loc de putză, şi-ţi va lua ceva, sau o parte din acel ceva, care la momentul dat, înseamnă pt. tine “totul”.
După cum se zicea odată, dezmăgirea vine odată cu timpul.

4. De ce întotdeauna contează de ce? Eu-ţi spun că x l-a împuşcat în cap pe y, şi, următoarea ta întrebare e “de ce?” pentru că contează de ce, chit că nu te ajută cu nimic, nu faptul în sine. De ce contează întotdeauna firul de praf de pe lustră şi nu basculanta de rahat din mijlocul sufrageriei?

Reguli de interpretare:

# pare real. Nu e.
# sau e.
# a fost scris seara, cu o oarecare urmă de dispreţ faţă de un anumit eveniment.
# este un pamflet, probabil.
# poate că am depăşit puţin o limită a bunului simţ.
# poate că adevărul doare.
# asta este reacţia mea la anumite evenimente stupide apărute în viaţa mea.
# m-am săturat de zmeii ăştia fără defecte care ştiu doar să numere banu, să se facă respectat cu el, zmei perfecţi.
# nu-mi pasă, pur şi simplu.

LATER EDIT: un adevăr nescris. (thx BC de print)
post scriptum1 : nu fac referire la nimeni, nu mă iau de nimic, nu arăt cu degetul la nimic. Şi oricât de frustrat aş părea, nu sunt chiar deloc. Doar descarc. Citiţi cu atenţie, foloseşte undeva, cândva, câteodată.
post scriptum 2: în urma unui articol de genu, a luat naştere free hugs darabani, o experienţă si înca una peste, care nu le voi uita cât voi trăi.

//după cum obişnuiesc să-mi public aberaţiile pe blog, eseul la română de azi, here is it. timp de creatie: sub 15min, efemer.

“Uneori e mai folositor să-ţi pierzi speranţa decât să-ţi pierzi vremea sperând.”

“Probabil că aşa şi este. Sau nu. Fiecare are libertate de interpretare în priviinţa acestui subiect. Unii vor crede că cel mai potrivit lucru este să speri într-un miracol, să te agăţi de orice fir care te poate susţine, care te poate ajuta să-ţi indeplineşti scopul, sau să renunţi şi să te reorentezi pe alte orizonturi.

Vorbind la modul general, în opinia mea, cel mai bine este să păstrezi un gram de speranţă, cât de mic ar fi el, pentru că nu se ştie ce se poate întâmpla peste o săptămână, o lună, un an.

Nădejdea a fost lucrul care ne-a călăuzit până acum. Încă din timpurile vechi, de când îmi povestea bunica, îmi vorbea despre nădejde ca despre un lucru care şi l-ar dori cu cea mai mare ardoare să se împlinească. Spus din suflet, cu valoare. Nu, doar cuvinte.

Dacă-mi aduc bine aminte, în filmele de război, când o armată mai mică trebuia să înfrunte o armată mai mare, forţele binele contra forţelor răului, toti se agăţau de speranţă, oricât de subţire ar fi fost acel fir.  După cum zice proverbul, “speranţa moare ultima”, da, sunt de accord. Dar moare. De ce să aştepţi inevitabilul şi să te consumi pentru ceva ce este foarte puţin probabil să se întâmple? E un lucru care greu îl poţi spune în câteva secunde, să  îl înţeleagă toţi cu adevărat.

De ce să-ţi pierzi speranţa atunci când tu ştii cu adevărat că acel lucru merită să crezi în el? De ce să dai cu piciorul la tot, atunci când mai există o scânteie care poate aprinde focul?  Desigur, trebuie să fii ancorat în realitate atunci cânte te angajezi a spera într-un lucru. Dacă nu poate fi realizat, e bine să te laşi de la început, pentru că atunci când trebuie să renunţi la speranţă, e dureros, oricare ar fi motivul şi scopul ei. O spun din proprie experienţă.

Degeaba sper eu că peste câteva luni, nu ştiu ce se va întâmpla, pentru că acest lucru nu este posibil. Trebuie să fii realist atunci când speri în ceva. Defapt, eu însumi, numai ştiu când trebuie să judec cu capul şi când trebuie să judec cu inima.”

(c) Gavriluţă Emanuel