/*Acest text este o continuare a articolul precedent “Ea şi drumul spre casă“, din seria “introspecţiile subconştientului”.

“Demonul păseşte în spate luându-şi avânt şi sare asupra ei încleştând ghearele. Îl pocnesc drept în creştet, năucitor de tare [...]“

Braţul drept încă se zguduia după impactul dur, degetele sau încordat încă o dată şi scrâşnind din dinţi, i-am trimis un pumn la baza capului. L-aş fi putut despica dintr-o lovitură cu bâta de stejar, din ghiozdan. L-aş fi putut. Dar nu.

Am crezut că l-am terminat. Aştepta să se ridice, codul etic după care funcţionez nu mă lăsa să-i dau fatalitatea atât timp cât este în genunchi. E mai tare decât cred, şi-a încruntat privirea şi îi simţ furia printre gemete. Am întors trupul să văd daca ea e în siguranţă şi am trezit sub pumnii lui, izbit drept în piept. Mă lovea încontinuu, ca un animal, ar fi vrut să-i mor sub asediul plesniturilor.

Încerc să mă eliberez dar lovitura mişelească primită m-a năucit. Iartă-l pe drac, uite ce păţăşti.

Zapada topidă de un vulcanic sânge proaspăt ce-mi invadase corpul forma o imagine sinistră, mă prăbuşeam cu ochii înlăcrimaţi, cu gândul şi privirea la ea. Aş fi vrut să dorm, să dorm..

…

Îmi strâng fiecare fărâmă de putere din corp şi scremându-mă încerc pentru ultima oară să mă eliberez. Gândul la ea mă face zdravăm şi-ncep a-l pocni eu pe el, atât de intens şi atât de tare încât capul i se afundă în stratul de omăt. A dispărut sub ultimul cot criant, drept în piept.
A dispărut.

Eram răvăşit, încercam să mă adun. Mi-a sărit în braţe ţipând într-un fel de bucurie înăbuşită de plâns şi lacrimi. Numai ştiu ce s-a întâmplat de aici, nu-mi amintesc exact ce am visat, dar m-am trezit în faţa casei ei.

Am lasat-o jos, am zis noapte bună. Suav, ale ei buze delicate au acoperit fruntea mea, intens şi pline de emotivitate covârşitoare.. L-a prelungit ca să treacă în el o bună parte din sufletul ei plin de înduioşare. Aştept zvâcnind să intre în casă. Apoi, cu paşi grei, cu umerii lăsaţi, cu braţele la inaintere, am plecat să-mi înfrunt himerele, până acasă.

Capul începe a-mi răsuna o melodie cunoscută. Ştiam că va fi ultima mea seară pe pâmânt. Hâdul vrea revanşa şi nu vine singur, sunt sigur. Dacă nu vine AA. voi muri singur.

(îl voi scrie în zilele următoare )