Jack Sparrow.

Observ in onlineul românesc un fenomen care mă dezgustă pe zi ce trece tot mai mult. Lumea înjură. Dar înjură bine.. de la familie la lucruri sfinte, morţi şi arhangheli. De ce? Sunt cu nasu prea sus. Mult prea sus.

Acum câteva zile un tip pe twitter a zis chestia asta. Avea banii pregătiţi, vroia şi el o temă pentru el. Şii, aşa ca fapt divers, uite temă care o poţi cumpăra cu 2 meleoane. Un alt pupător de buci consacrat, ar vrea un palat de aur pentru un design.

Ce a urmat? I-am dat peste mânuţă şi i-am explicat că nu poţi primi un hotel de 5 stele pentru un design wordpress şi ala furat/inspirat de pe undeva.  Rezultatul? Injurat, băgat, scos, invective dintr-un film prost cu proşti. Ne e uşor, nouă ca popor să înjurăm, să ne facem anturaje dubiose şi să ne batem pula de cine vrem noi.

Ca şi în cazul de mai sus, e uşor să lezezi persoana cuiva, chit că el ţi-a dat un sfat care te scoate din postura de prost îngânfat ce foloşeste rime expirate şi arfe gen Ablogger. Penibil.

later edit: aa da şi pentru că vorbim de maniere, aşa vorbeşte el cu doamnele. Sunt sigur că l-ar bate atât şi Sebică, cât şi cumnatu lor. Ba chiar şi Denisa i-ar da un set de palme. Din partea mea, îmi este milă a da într-un sfrijit.