Încă sfidez cinstea şi nedreptatea…

După acel episod nefericit din noiembrie anul trecut firul meu a luat total o altă direcţie. Sper să mă indrept spre bine, mi-am luat destul timp pentru mine, şi nu.. nu sunt egocentric.

N-am mai scris de mult bine, ştiu. M-am hotărât să reîncep a face ce făceam acum mult timp. Să scriu. De ce? Pentru că-mi place. Pentru că face bine. Pentru că aşa vreau eu.

Îmi va lua puţin timp să-mi intru în mânecă, dar voi scrie..

Metanphetamine effect.

Eram eu. Cred. Stăteam într-o bancă făcută dintr-o tăbliţă albă cu picioare de lemn proaspăt. Eram în spatele clasei, exact pe locul unde stau la şcoală. De ce? Nici eu nu ştiu. Un fel de adiere îmi biciue faţa şi după ea un damf de iasomnie.

Mă uit pe fereastra deschisă.. câteva raze de lumină mă atingeau şi apoi dispăreau. Închid ochii. Începe a ploua. Stropi mari şi reci pocneau în acoperişul de tablă al şcolii. Parcă îî simt zvâcnind prin mine. Mie frig.

Era plin de elevi şi eleve. Clasa răsuna de vorbe, triluri,  şoapte care nu le înţelegeam. Pentru mine, e atât de linişte încât îmi simt răsuflarea pătimaşă şi grea ca un munte peste umerii mei.
Simt cum de sus nişte ochi uriaşi îmi urmăresc fiecare mişcare.

Pe lângă banca mea trec două fete ce mă ţintuiesc cu privirea. Nu le cunosc, dar glasul meu scârţâie timid în prezenta lor. Se opresc în faţa mea, mă salută, chicotind. Zic “Salut”, dând din cap ostentativ. Se pare că ne cunoaştem de o viaţă după monologul ulterior. Ce se petrece?

Pun capul pe bancă, ca şi cum ai scoate un aparat din priză, aşa au dispărut toţi. Numai era nimeni.De ce? Survine un filament de lumină roşiatică, excesiv de difuză, la capatul braţului stâng. Un neuron îmi declansează susţinerea energetic. Mă simt obosit. Încerc să inchid ochii, sorbind cu sete mult aer,  să îmi iau un moment pentru mine.

Simt pe cineva cum îmi pune mâna pe umărul drept. Mă cutremur. Ce vrea de la mine, cine o fi? Refuz să scot bărbia din piept şi să deschid ochii. Un glas vibrează încet, “Sunt eu!”. Toată suflarea vieţii m-i sa urcat în obraji şi mă simţeam străpuns cu o mie de ace minuscule. Deschid ochii şi mă uit la ea, dintr-o parte.

Mă simţeam străin iar prin sinapsele mele circula câteva cuvinte care nu le puteam rosti. Ne uitam unul la altu, parcă mai timizi ca niciodată. Ea se leagănă uşor din trup, ronţâind gingaş un baton de ciocolată. “Vrei?”. Am muşcat o bucăţică mică. Excesiv de dulce, cu o esenţă puternică.

Mă uit zâmbind uşor la ea. Ce se întâmplă? Aş fi vrut să mai fac o incercare să-i zic ceva, dar ochii ei  mă priveau stingheriţi, parcă mai cuminţi ca niciodată . Mă simţeam vinovat.

Îmi zâmbeşte, mâna ei de o intensitate deosebită atinge degetele mele.

M-am trezit. E vineri.

post scriptum 1: dragi colegi din blogosferă, dacă v-aţi apucat a scrie un text, scrieţi-l fluent. Nu mergeţi la baie, nu mers la frigider după o sticlă de cola, nu tu răspuns la interfon. Staţi şi scrieţi. Cel mai bine.

post scriptum 2: proces de creaţie, estimativ 3-4 ore.

post scriptum 3: v1 quote “and that’s because memories still torment me, because they can’t dissapear”.

(C) Gavriluţă Emanuel – ianuarie 2010

Şi nici nu mi-o pot explica.
Acum câteva minute am publicat un articol. În 8 minute am prins prima pagină pe google la keyul “supernatural review”. Un key deosebit de important, dacă am lăsa oculta.
Deci. Cum? 8 minute? Damn.

Gavriluţă Emanuel » Blog Archive » Supernatural TV series

16 Ian 2010 … Am început primul episod din Supernatural pe data de 25decembrie 2009, când trăgeam … Dacă vreţi review-uri, google vă stă la dispoziţie. …
zmagic.ro/2010/01/16/supernatural-tv-series/ – cu 8 minute în urmă –

Gata şi cu 2009. E ora 17:00, deja vin colindătorii, dau din zurgălăi, se simte miros de colăcei din bucătărie şi eu scriu ultimile paragrafe din acest an.

Voi încheia acest an plin de lucruri foarte bune mulţumind cititorilor de pe zmagic.ro, cititori care le mulţumesc că sunteţi aici, că mă citiţi, că comentaţi articolele şi poate, prin voi, sunt mai bun pe zi ce trece.

Închei prin a vă spune petrece frumoasă de revelion, multă şampanie să curgă dar s-aveţi grijă cu jack daniels & jb. Pe noul an s-aveţi parte de femei frumoase, belşug, sănătate, câte-o mână frecvent pe un bulan sau o ţâţă şi multe succese pe orice plan.

Em vă spune “La mulţi ani!” !

Ce a făcut Emi în 2009? Multe. A venit momentul să trag linie la un an bun, bogat în realizări profesionale, atât şi personale.

Cel mai important lucru care l-am învăţat e acela că părerile se schimbă încontinuu. Oricui. Oriunde. Visele se spulberă la fel cum încep. Planurile se schimbă, mentalitatea la fel, Emi la fel.

Un lucru la fel de important care l-am învăţat e să fiu pasiv. Căcaturi de genu pleacă acum ca şi cum nu ar fi. Sunny days? Hell yeah. Am învăţat deasemenea să scriu din inimă, cu sufletul, camera mea fiind un eseu grandios.

Puterea cuvântului.
Pentru prima oară, eu, cu mânuţele mele, am reuşit să fac 100$ din Google Adsense. Un blogger mic, nepriceput, dar care prin munca lui, a fost răsplătit. Frumos moment.
(more…)

Nu am mai scris de câteva zile. E adevărat.

De ce? Păi.. e Crăciun, nu? Nu se stă la tastatură, nu se fac creaţii, stai şi tu cu cei apropiaţi şi mai decoziţi o alună, mai o bere 2-3, paişpe chiar. Mai câte o prostioară, mai câte o mână scăpată-n sânii fetelor agged higher than u, mai un bulan. Eh, so what?

Zilele astea m-am simţit super bine. Am uitat de toţi şi de toate, mi-am mai dizolvat unele limite, s-o mai dizolvat câteva meleoane. So what? Dacă nu-ţi trăieşti viaţa, nu-i bine deloc. În limite rezonabile, totuşi.

Mă apuc să fac un bilanţ pentru 2009. Planuri mari, ambiţie şi multă determinare.

post scriptum: vibefm and schewpees rulles

A-ţi renunţa la un lucru de tot, drastic.. să zicem: un om îţi livrează pâine proaspătă în fiecare zi, la ora 7:00, negreşit de 3 ani. Azi a întârziat şi nici măcar nu a fost vina lui. Tu l-ai concediat. E corect aşa din punct de vedere moral, atât şi etic?

“A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat.” (G. Coşbuc – Iarna pe uliţă)

Începând de ieri, iarna şi-a întrat în drepturi. Colţul celor 3 frontiere a fost puternic viscolit de baba Dochia, astfel, avem zăpadă şi la Darabani. Ieri a nins relativ slab, numai ce s-a pus un strat de 2-3 cm pe stradă, dar, nici ăla compact. Peste noapte, a mai nins niţel. Acum s-a schimbat total peisajul. În locul mizeriei de altădată şi a copacilor zgribuliţi avem acum o fâşie relativ omogenă de zăpadă peste tot. Maşini, case, blocuri, uliţe, copaci. Peste tot numa fulgi.

Am făcut câteva poze; pe teren, unde cei mici incotoşmaţi se bucură de primul omăt văzut; alţii cu mingea, bucuroşi că pot face “plonjoane” ca cei mari; şi de pe bloc, de la etajul 4, o vedere panoramică asupra oraşului.
(more…)