Astazi se implinesc 2 ani de cand am scris prima oara pe acest domeniu. As vrea sa trag o linie sa scriu despre multe lucruri dar se pare ca netu si wirelessul din hotel suks puternic. O sa merg diseara in mall ca acolo sunt oameni care se respecta si stiu sa instaleze calumea un wireless, sa mai scriu ceva.

Totodata, care e de prin Constanta si vrea sa iesim la o bere, brainiac meet aveti numaru meu pe pagina de contact.
—————————————————————————————————————–
Editat azi, 25.07.2010:
O să mergem pe 2 ramuri primordiale.
Constat bucuros ca din ce in ce mai multe persoane incep să mă cunoască via blog, îmi citesc arhivele pe aceşti doi ani şi îşi formează o părere, bună sau mai puţin bună.. că deh, am şi eu la articole mai volatile.

Primul articol. Subţirel, ziceam destul de puţine şi ştiam în ce mă bag. Oricum mă amuză, am să îi dau un edit mititel, săl mai şlefuiesc niţel. Acum 1 an.

Sunt plăcut surprins de textele din “Introspecţiile subconştientului“, serii care reprezintă mult pentru mine. Am primit şi telefoane de la diverşi oameni, ba chiar 2 din post-uri au fost publicate în Oradea şi Timişoara în ziarele locale şi cu aceasta ocazie mulţumesc doameni Podoc Mihaela pt. sfaturi şi împărtăşirea lor şi în vestul tării. (ASOP, încă aştept şi eu un exemplar )

Deasemenea, FREE HUGS fără alte comentarii.

Mi-am promis ca o să mai scriu şi am să fac asta. E greu pănă mă pun în mişcare să-mi intru în mână, să scriu din onnline mă dezgustă iar textele de suflet sau amuzament sunt doar pentru persoanele care mă urmăresc constant. Nu urmăresc traficul, urmăresc reacţiile oamenilor la unele schimbari de comportament, atitudine şi perspectivă.

Şi sunt convins că sunt mulţi care mă citesc şi asteaptă să mai scriu câte ceva. OPT GB trafic pe lună nu se face cu 5 posturi/30 zile, se face muncind din greu şi adunând oameni care vor să citească ceva de calitate, nu coperte strălucitoare şi deep throat spam. Ştiţi cum e, mai răruţi şi mai capabili decât mulţi melteni.

Blogger în onnline şi social-media.

650 texte, peste 120 drafturi, o să mă fac mai hărnicel să public şi din ele

Prieteni în online sunt, pe twitter sunt tot timpul, sunt căutat pentru ajutor şi mă bucur că-l pot oferi.

Nu mi-am propus să scriu ceva gigant pentru aceşti doi ani dar iată că m-am lungit pentru că sau întâmplat foarte multe. Eu unu îs mulţumit de cum mă organizez aici şi încerc să-mi menţin legăturile peste tot în ţară cu diverşi prieteni. În aceşti doi ani mi-am demonstrat mai ales prin free hugs că totul e simplu atât timp cât vrei şi crezi. Sper ca pe viitor articolele mele să fie mai bune, mai consistente şi să nu renunţ niciodată să scriu.

Ne vedem peste 1 an, până atunci
LA MULŢI ANI | zMAGIC.RO !

• 1 an şi 10 luni de blogging.
• neholteist de exact o lună.

În rest, toate bune.

De mic ai mei m-o învăţat că e bine să gândeşti de 10 ori şi să zici odată, nu invers. La fel şi cu trecerea de pietoni, same ideology.

Mergeam la şcoală. Ne despărţea doar o straduţă – in dreapta era parcat o bibie oarecare, fac 2 paşi şi-mi fuge capul după cineva. Dau să salut, nu primesc răspunsul cuvenit, rămân puţin dezamăgit sau chiar mai degrabă perplex, pun capul în pământ şi dau să-mi continui drumul.
In secunda următoarea, o dubiţă a ajuns la picioarele mele, ave celui de sus ca o facut bune franele la pejou’ şi mie dat zile.

Altfel, eram la reanimare, injuram pe twitter ce de căcat e sistemul sanitar românesc.. că deh, se practică.

PersonalIdeology, de acum când ziua începe de căcat, m-am întors şi cale bună home.

Cu toţii îl cunoastem pe Toni Tecuceanu, comicul de la Cronica Cârcotaşilor care a murit zilele trecute din cauza complicaţiilor aferente la gripa porcină. Acum lumea se vaccinează de frică. Aşa e la noi, ori educaţi cu forţa, ori trebuie să ia pe “cineva” ca să vedem lucruri evidente.

Se călcă oamenii în picioare în faţă la spitalul Matei Balş, chiar şi în oraş la mine a întrat frica în cercopiteci. Ştiţi cum e, unul face vaccinul şi după se porneşte efectul de domino.

Vaccinul? Eu unul nu-l fac. Cine ştie ce-o fi.

O fi.

Ok. Faceţi-vă temele la limbi străine cu google translate, că e la modă.
E cel mai eficient.

post scriptum: greşeli de genu sunt foarte des întâlnite, exemplul de mai sus e unul total pe langă.

Eu l-am găsit. Şi sunt sigur că şi Lucita l-a găsit.

Sunt momente în care te aflii la o anumită graniţă, te aflii ca “pe o muchie de cuţit” şi nu ştii încotro să aluneci mai uşor. Sunt exact ca 2 forţe antagoniste.

Mă refer la blog = satisfacţie personală, trafic, comentarii multe, articole slabe, promovarea unor mizerii, dar succes. Şi blog = self ego, loc unde te simţi bine, locul unde ai de spus cu adevărat nişte lucruri, un loc care poate deveni mai mult decât un hobby, un self created environment . Am insuliţă mea în care trasez liniile după cum cred eu că este mai bine. Trebuie să ştii cum să fii minuţios. Şi pasiv.

Un prag la care realizezi anumite lucruri. Eu personal am multe lucruri pe cap, imaginaţi-vă că lumea se schimbă şi odată cu ea trebuie să te schimb şi tu, să te adaptezi. Acum am ajuns să gândesc la un nivel la care-mie greu să-mi mai dau seama ce e bine cu adevărat, ceea ce cred eu, sau ceea ce cred că e mai bine pentru lumea în care trăiesc. Dar totuşi sunt curios, unde o să mă inclin.

Orice blogger român are comunitatea lui. Că este formată din 2-3 sau 1000 de oameni, e comunitatea lui. Şi el stie cine-l citeşte, ştie cine comentează, ştie cine e tot timpul de acord cu el şi cine nu e niciodată. Da, stie.

Blogging-ul îl faci tu. Cu cuvintele tale. Nu trebuie să fii un tipar, şi alţii să te imite. Nu trebuie să  lauzi toată ziua un amic căruia i-a căzut o muscă pe tastatură sau să încerci să faci, ceea ce face şi vecinul. Or stuff, like that.

Un prag la care realizezi anumite lucruri.Exact ca o păpădie. Te inclini şi tu unde bate vântul? Sau tu decizi, dacă e mai bine în felul ăsta, sau să facem cum ne-a sfătuit yyy , să fim ca el. O copie trăsă la xerox.

Dar… what’s meant to be a good person în zilele de azi? Fiecare face cum îl taie capu. Exemplele pozitive dispar zi de zi, fiind înlocuite, adesea, cu… lucruri efemere. Să nu dau în bălării.

Eu, dupa 550 articole. Eu m-i l-am găsit. Tu?

Post scriptum: poate trebuie recitit articolul pentru a fi înţeles, se leagă frazele mai greu.. până îmi intru din nou în mână, va dura puţin.

Muuuuulte puncte de suspensie……………..

Asa cum e el, pe butuci, colturos, dar macar e onnline!
Multe de facut, fiti rabdatori si totul va reveni la normal(ma rog, macar o parte).

*******************************************************************

Am refacut blogul pe un host nou, am pus wordpress si baza de date.  Fiindca nu am avut nici un backup la ftp, blogul e aşa cum e. Pana nu va fi on hostul neeon.info nu voi putea avea toate imaginile care le-am avut asa ca posturile sunt impartiale, cu mici defecte deoarece lipsesc imaginile. Sper sa rezolv cat mai repede acest lucru.

Cu tema voi rezolva in seara asta.. sper