Am citit cele 300 pagini într-o săptămână. Cartea debutează greu având câteva capitole dificil de interpretat ca “E tot filozofie” sau “Diagonalele unui testament”.
Nu o să vorbesc despre structură să vă plictisesc, atac compoziţia.

Ştefan Gheorghidiu, personajul principal, este prins într-un conflict interior, aflând din surse sceptice că soţia lui îl înşeală. Elsa, (aka, doamna Gheorghidiu) dă semne că ar fi adevărat ducând la extreme simpatia ei pentru domnul G.
Ştefan moşteneşte o avere de la un unchi, iar apoi pleacă în razboi fiind permanent frământat că femeia lui a rămas acasă, singură, putând să-l trădeze oricând. După 4 săptămâni petrecute pe front, este rănit în timpul unui bombardament, vine acasă, găseste o scrisoare anonimă şi se desparte de soţia lui.

Şi uite aşa o lălăie 300 pagini şi se învârte în jurul cozii până se termină cartea. Banal.